De ce
Nu am mai scris de fooooarte mult timp pe blog…E ca un ceas stricat care ar fi trebuit sa-mi arate cat de repede trece timpul..dar pagina asta a ramas fara baterie..nu se mai misca, i-au intepenit arcurile si e prafuita
Am incercat de mai multe ori sa scriu, orice, numai sa las semne aici, sa nu-l parasesc. De fiecare data mi-a fost din ce in ce ma greu..ca intr-o relatie care se strica usor si te indepartezi atat de tare de companion ca nu mai gasesti niciun liant…nimic in comun. Incerci o frantura de conversatie dar nu-ti iese!
Mi s-a parut de multe ori ca ce aveam de scris nu era suficient de interesant incat sa incit circuitele computerului…A fost ca atunci cand iti regasesti dupa multi ani, prietena, care obisnuia sa fie cea mai apropiata in liceu, dar e mult prea departe, intr-o lume in care tu nu ai acces…”Si tu ce ai mai facut?” Intrebare e daramatoare, te deconspira, iti cauti cuvintele si nu le gasesti, cauti sa-i spui ceva despre noua ta viata si nu gasesti nimic interesant pentru ea…si in momentul ala vrei sa o lasi balta!
martie 16, 2010 la 4:31 pm
Buna, veche prietena din liceu!
Ma bucur sa te citesc si sa incerc sa te incurajez zicandu-ti ceva ce am testat (din pacate/din fericire) pe propria piele: “Vremurile bune iti aduc prietenii, Vremurile rele ti-i testeaza”! Asadar… Oricat de suparata, deprimata sau iritata ai fi: You got a friend in me 
! Na ca fac si versuri! Ai grija de tine caci nimeni altcineva nu o va face pentru tine! Pupici si astept noutati din viata ta (de orice fel)!
martie 16, 2010 la 6:31 pm
Hei, Alexandra, ce mica e lumeaaaaaaaaaaa!!!!
Aceasta chiar e o intalnire neasteptata! Ce poate sa faca blogosfera din om!