Eu in fata oglinzii

Recent, am calatorit complet singura la Praga. Daunazi m-a intreba o prietena daca nu m-a apasat singuratatea aproape trei zile pe un taram necunscut, complet singura, intr-un aeroport in care nu m-a asteptat nimeni si intr-o tara in care nu cunosteam limba(chiar daca acolo toata lumea vorbeste engleza). Ei bine, nu! M-am uimit, dar nu am avut nicio clipa de singuratate, de apasarea propriilor ganduri si nici macar nu m-am simtit strivita de necunoscutul a ceea ce m-a inconjurat 72 de ore.

Am stat ore intregi in fata unei cesti de cafea, cu capul intre maini privind spectacolul unuia dintre cele mai turistice orase din Europa.Valtoarea, vorvota, furnicarul de oameni hipnotizati de peisaj.  Aerul curat, rece si intepator m-a facut sa vad viata cu  niste contururi clare. Nici n-am avut nevoie de i-pod..Praga te face sa-ti asculti gandurile si sa le intelegi!Dar ce te faci, daca atunci cand incepi sa te intelegi nu mai stii in ce directie sa mergi?

Navodari, capcana timpurilor noastre

 

De curand mi-am indeplinit un mare to do al aceste veri- sa merg la plaja de la Vadu. Mi-a placut salbaticia si autenticitatea acelor delusoare de nisip care dadeau direct pe plaja. Insa, m-a uimit insistenta cu care proprietarii de pamanturi- „rentierii” nostrii din acea zona au pus aproape pe fiecare pom cate un afis cu „Vand teren”. E clar ca buna ziua ca in cativa ani, nu va mai fi nicio bucatica minuscula de ierbisoara sau de pamant de batatorit. Chiar si asa, cu ce am ramas dupa vizita la Vadu a fost senzatia dezgustatoare ca mai repede vine gaura neagra la noi decat civilizatia pe meleaguri autohtone. Si asta petru ca am avut nevoie de aproape o ora sa gasim iesirea din Navodari. In afara de locuitorii total dezorientati care iti spun cu oarecare candoare a omului de pronvicie ca trebuie treci de doua intersectii mari ca sa ajungi la destinatie, peisajul a fost cu adevarat sinistru. Ca sa nu mai vb ca cele doua intersectii mari pentru navodarean a insemnat pentru noi, cei cu vazul deformat de Bucuresti doua intersectii foarte mici. Navodariul mi s-a parut prins intr-o capcana a timpului, mi s-a parut „La tig`nci” al anului 2008.

 

Romani, v-a mai ramas o plaja de distrus!

In ultima vreme, reportajele de pe malul marii ma ingrozesc. Sobolani pozati pe plaja, marea ca o supa, mormane de gunoaie, puberi hormonosi care beau de se pun in cap si vomita peste cortul tau ancorat cuminte pe plaja, cocalari, manelari, pitzipoance pe picioroange, etc…Ma gandesc serios sa nu ma duc deloc anu’ asta la marea noastra. Poate doar la Plaja Vadu despre acre mi-a povestit o colega si care pare, cel putin, un punctulet ince neprihanit!  Va imaginati 30, chiar 40 de metri in jurul cortului fara nimeni? Adica de libertate? Daca vreti sa incercati, eu zic sa va grabiti pentru ca in mai putin de un an vor dezvolta in zona un proiect de “ocupare” a plajei, ceea ce insemna stirbirea frumusetii de acum! Drum bun!

Vom putea inchiria biciclete din Centru

O veste buna mi-a gadilat auzul inca de dimineata…Cica, un Ong se incumeta sa aduca spre inchiriere mai multe biciclete chiar in centrul Bucurestiului. Si nu se tem de hoti…In atmosfera prafuita a Bucurestiului, in care doar masinile 4×4 cinduse de pitzipoance blonde si cu sponsor fac regula, orice poate lua cu imprumut o bicla pt un an, pentru 12, 24 sau chiar 2 ore. Eu le urez mult succes si sa nu ramana fara ele in scurt timp!