Calatorie in timp

Din alte timpuri. Cand domni galanti te invitau la dans, iar tu roseai ca o piersica in parg pe miscari scartaite de gramofon. Iar pe domnul patruped din imagine il cheama Shwartzy..

Exercitiu de memorie

Va mai amintiti care a fost primul blog pe care l-ati citit?Va invit sa-mi povestiti in cele ce urmeaza despre ce era blogul, ce v-a facut sa-l cititi si in ce context v-ati facut initierea pe taram virtual

Cine joaca leapsa?

Ideea nu-mi apartine. A lansat-o verbiaj in urma cu mult timp. Mi-a placut, asa ca o dau si eu mai departe:

Te provoc, pe Tine, cel care intri pe aceasta pagina zi-mi repede 10 lucruri despre tine, ce-ti vine prima data in minte!Si, neaparat, da mai departe provocarea!

Dor

Of, iar ma pandeste o pala teribila de visare si dorinta! Incepe in fiecare an la sfarsitul lui mai si se termina tarziu, in septembrie. Sunt fara scapare. As striga dar stiu ca doar sarea care ti se strange pe piele ma poate auzi. Deja stiu ca pana la sfarsitul verii mirosul marii nu ma va slabi nicio clipita, iar cand voi incerca sa adulmec orice, tot adierea de alge isi va face loc spre creier. Tocmai cand voi fi cu un picior in ratiune, cand voi crede ca sunt gata de viata in mijlocul orasului incins, tocmai atunci mireasma marii ma atinge fix in moalele capului!

In ultimele zile mi-am surprins gandul de nenumarate ori  fugit departe, intins  cat e el de mare pe un nisip granulat, catarat pe niste stanci perfect gri, cu ochii rataciti in intinderea marii. Cu ochii bulbucati in fata minunatiei, cu vanticelul simpatic batandu-i in plete si pe epiderma. Of! si gandul asta nu se da batut! Se incapataneaza sa fuga cel putin o data pe zi pe o plaja pustie, printre pescarusi, sa doarma in cort si sa se scalde noaptea cand sunt valurile calme!

E clar-gandul ma cere la mare. Acolo unde singura grija este sa bei macar cat sa recunosti drumul spre cort ca sa nu poposesti fix intre doi straini furati de minune!N-am mai simtit pamant pe talpile goale de aproape un an. Cand te descalti prima data pe bucatile mici de scoici si calci cu grija pe pietricelele multicolore, ii dai “electrosocul “fiecarui “senzor” al talpii tale! Te gadila, te doare, e placut e amestecat si parca iti simti sangele cum o ia razna pe acolo. Si apoi, tot talpile, saracile, iti iau foc, fugi, te ascunzi sub un umbrar, unde lenevesti ore bune. Si firicelele  galbene iti raman prinse bine de picioare, le duci acasa in papuci, sa-ti amintesti de mare, cand credeai c-ai uitat.

O simpla pereche de pantofi

Draga Zuzeto, pantofii tai m-au fascinat aseara. Aproape rosii, pe sub masa din lemn si abia iesiti de pe sub faldurile fustei tale lungi..M-au dus cu gandul direct in urma cu multi ani, sau cel putin in alta tara, exotica, pasionala si cu iz de flamenco. Cu miros usor de pudra pariziana asemanator cu cel al bunicilor curtate politicos. Adiere de salon cochet si de muzica in surdina cu scartait fin de gramofon.

Sau sa fi fost niste patofi care aduceau a miros de iasomie si flori de portocala? Purtati oare de o bruneta cu sprancene groase si niste buze carnoase, rosii si foarte conturate care vorbeste spaniola si danseaza hipnotic? Nu stiu  ce mi-a venit sa scriu despre asta, dar pantofii tai, zuzeto, mi-au facut ravagii in suflet!

Shhhh! Taci!

mi se face pielea de gaina cand aud cum imi povestesti cu patos despre  cararile PC-ului, despre cat de fascinante sunt drumurile unui semn in codul sursa al programului cu pricina! Taci, ca imi dai fiori! Imi suni ca celalalt iubit al meu care obisnuia sa-mi  toace creierul cu pasiunea lui de nestavilit pentru itele, cipurile, bucatile de plastic si cupru din toate unitatile centrale din jur!

E ciudat cum un gest, o intonatie, o preferinta pentru cafeaua cu zahar, fara zahar,  modul in  care raspunde la telefon sa-ti faca legatura in suflet cu trecutul. conexiunile instantanee sunt uimitoare!

Dan Diaconescu: “Mi-am văzut visul cu ochii. Am otevizat România. Voi continua să mă joc cu minţile voastre”

de Diana POPESCU | 19 MARTIE 2009

* Realizatorul e convins că actualii concurenţi, Mădălin Ionescu, Radu Moraru şi Capatos, vor sfârşi prin a face emisiuni la OTV

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Dan Diaconescu: “Mi-am văzut visul cu ochii. Am otevizat România. Voi continua să mă joc cu minţile voastre”

- România e contaminată cu „virusul” OTV. Peste tot, la televiziuni, se lăfăie personajele inventate de Dan Diaconescu, în emisiuni făcute după acelaşi calapod. Cum vă simţiţi?

- Sunt fericit. Acum câţiva ani, când spuneam că vreau să OTVizez România, unii mă înjurau, alţii spuneau că sunt nebun. Acum mi-am văzut visul cu ochii. Nu numai că alte posturi de televiziune au preluat reţeta, dar s-a ajuns atât de departe, încât Mihaela Rădulescu şi-a acuzat soţul că le-a OTVizat familia. Metoda mea se propagă în lanţ.

- Orice realizator face acum rating cu Magda Ciumac, Ogică & co. Nu vă deranjează că nu mai aveţi monopol pe scandal?

- Deloc. Ce mă nelinişteşte e că trebuie să inventez altceva.

- Îngroziţi-ne: ce urmează?

- Voi continua să mă joc cu minţile lor, voi născoci ceva foarte greu de copiat. Cu şi mai puţini bani. Totul natural, totul viu. În felul ăsta, OTV va trăi şi cu fi-mea la putere.

- Aveţi previziuni şi pentru cei care acum fac bani şi audienţă copiindu-vă?

- Concurenţii mei de acum vor sfârşi, într-un final, tot la mine. Mădălin Ionescu, Capatos şi Radu Moraru sunt OTVişti pur sânge, tot aici vor ajunge.

- Păreţi perfect liniştit. Totuşi, nu-i regretaţi pe oamenii pe care i-aţi făcut celebri şi care acum şi-au văzut de drum?

- Numai eu ştiu cât m-am chinuit să-i lansez. Am o listă cu vreo 62 de invitaţi cvasipermanenţi, inventaţi de mine, dintre care 38 au migrat la alte posturi. Ca invitaţi, realizatori, oameni care vor să-şi facă propria televiziune. Când apăreau la mine, erau OTVişti jegoşi. Acum, la alţii, sunt inteligenţi, extraordinari.

- Cum v-aţi ales oamenii pe care să-i ţineţi aproape? N-aţi părut prea interesat de IQ-ul sau buna lor creştere…

- Mă pricep, cât de cât, la oameni. I-am luat întâmplător, eu primesc multă lume, în fiecare zi. După ce apar prima dată, a doua zi mă uit la audienţe. Cine a scos scor bun se întoarce.

- Definiţi oamenii care scot scor bun la OTV.

- Dau din mâini, ţipă, vorbesc colorat şi în dezacorduri, se potrivesc cu telespectatorii.

- Nu riscaţi, făcându-vă telespectatorii mahalagii agramaţi?

- Aşa e poporul român. Eu încerc să cobor cât se poate discursul în emisiune, altfel oamenii nu înţeleg. Asta n-au înţeles politicienii, aşa au pierdut. Ţin minte că, într-o seară, am spus ceva despre „weekend-ul trecut”. Mi-au trimis mesaje o grămadă: „Dane, te iubim, eşti cel mai bun, dar ce-ai vrut să zici cu weekend?” De-atunci, am folosit numai „sfârşit de săptămână”.

- Aveţi vreun favorit, dintre toate „invenţiile” dumneavoastră?

- I-am iubit pe toţi. Şi i-am făcut celebri. Lumea uită că Becali şi Prigoană au apărut mai întâi la mine. Prigoană era un fel de Magda Ciumac, Becali – un fel de Mircea N. Stoian, la vremea lor. Lumea face urât că Magda a apărut de 112 ori consecutiv, dar uită că şi Prigoană a avut 33 de apariţii la rând. Peste 10 ani, nimeni nu-şi va mai aminti cine a descoperit-o, de fapt, pe Magda Ciumac.

Citiţi de la ora 21.30 partea a II-a a interviului: “O mie de Magda Ciumac stau să apară”, precum şi analiza media “Cutia cu monştri” semnată de Diana Popescu şi Diana Marcu.

diana.popescu@gandul.info

Melancolie de 18 martie

Ploua cu caini si pisici! Ploua crud. Ploua tomnatic. Ploua a moarte.

Orasul plange si eu plang in sinea mea, in acelasi ritm sacadat ca si el. Pic-Pic-Pic! Ore in sir.E groaznic in ce fel ma deprima ploaia asta ”mocaneste”. parca lumea se sfarseste iar cerul jeleste incet ca o vaduva batrana care nu poate decat sa-si accepte soarta.

Nu am voie sa arata nimic. Un spiridus ma pandeste aprig si ma taxeaza pt fiecare cadere in melancolie.masca pe care o port in fata tuturor nu are voie sa acada acm.

Despre P.

“Cu P. faceam dragoste seara tarziu, dupa aceea se intorcea la treburile lui, sau adormea si se scula dupa aceea si lucra noaptea. NU adormea niciodata in acelasi timp cu mine, uneori ma masturbam ca sa reusesc sa adorm. Dimineata cand eram impreuna, ma simteam foarte fericita, si-apoi incet-incet am inceput sa fiu stresta , nesatisfacuta, nelinistita. Ajunsesem sa ma intreb ce rost are sa traiesc cu cineva alaturi de care ma simtea atat de singura. “

-Christine Agnot “Rendez-vous”

EXERCITIU

ma simt ca intr-o lentoare greu de dat afar’ pe usa din dos:

mintea mi-e lenta, trupul greoi, capul incleiat si creierul mizerabil.

incerc sa-mi scot din suflet tona de perversitate care oricum se gaseste noi toti. Vreau sa o astern toata in fata ochilor, sa o savurez insetata pana la ultima picatura. vreau sa fac din ea un tablou care sa intrige. O gheara, insa, imi strange perversitatea din gat..nu  o lasa sa-si arate coltii luciosi si atragatori, care mi-ar da viata.

si apoi sa o mototlesc nemilos si sa o arunc la cosul de gunoi din coltul ochiului meu drept. Aduceti-mi toata OBRAZNICIA din lume sa o strang in brate…