Arhivă pentru categoria poVESTI

Un inceput probabil

Posted in poVESTI on august 2, 2009 by cutremuratoarea

Silueta-i lunga si cioturoasa care tocmai se asezase in fata lui ii facea o umbra ciudata peste ziarul pe care-l citea cu nesat. Era un amarat de tabloid pe care, in mod normal nu ar fi dat nicio frantura de privire, dar care avea pe prima pagina o frumusete de femeie. In urma cu 10 minute, ii  atrasese atentia numele de pe prima pagina- Adina Popoescu- si ochii aceia scanteietori. I se parea ca o stie. Cumpara ziarul, mai mult din curiozitate, dand vanzatorului ambulant cu maini murdare, cei 50 de bani cat costa si cauta cu disperare pagina la care scria despre ea. Era din Bacau, ca si el si avea doar 24 de ani! Era clar- era colega lui de banca dintr-a sasea.

Nu-i venea sa creada ca tinea in maini dovada  destinului nemilos al fetii putin balaie si cu silueta fasneata pe care o alerga cu patos prin curtea scolii de provoncie. Tocmai cand ajunsese cu cititul la partea cea mai interesanta a articolului, in care se explica de ce tanara apetisanta nu avea sutienul pe ea, cand umbra ii acoperea scrisul de-o schioapa.

Ridica privirea si vazu in fata lui o maicuta firava, trasa la fata, aproape stafidita, care ii ceru  indicatii despre strazile intortocheate ale orasului. ”Nu te supara, frate credincios, spune-mi cum pot sa ajung si eu la Catedrala Sfantului Parinte Teodosie Cel Nou? Vin de departe si m-am ratacit in orasul asta mare”

Dupa ce-i dadu explicatiile cerute, Razvan scruta, plin de curiozitate, chipul ”surorii credincioase” care se postase in fata lui. Ce formulare ciudata!, gandi el! Frate intru credinta- de unde pana unde?

Cu siguranta, maicuta fusiforma nu avea mai mult de 25 de ani. N-a putut niciodata sa inteleaga resorturie interioare ale celor care accepta calugaria..ce poate sa-ti provoace atata dragoste pentru ceva ce nu poate fi palpabil, atat de puternic, incat sa renunti la lucruri lumesti care iti dau atata placere?

(va urma)


22:55, 23 iulie, 2009- bilant

Posted in poVESTI on iulie 23, 2009 by cutremuratoarea

In urma cu cateva zile o porumbita alba mi-a spart sirul gandurilor negre! Era obosita, avea nevoie de un pervaz pe care sa se odihneasca. Ne-am uitat atent una la alta pret de cateva minute si m-a facut sa uit tot uratul din jur. Am intremat-o si, cand s-a simtit pregatita, a fugit! “NU a fugit,  S-A ELIBERAT”, imi spune o prietena! Da, admit cu greu ca are dreptate..e ca in viata..m-am simtit inselata cand, dupa doua zile si o noapte in care am hranit-o fortat ca sa nu moara, ea, fuge nerecunoscatoare!

Obisnuiesc , pe blogurile pe care le citesc frecvent, sa le scotocesc in arhiva de anul trecut. Vreau sa vad ce ii preocupa pe oamenii dragi cu un an in urma, sa fac comparatii  sa vad daca si cum s-au schimbat.Timpul asta e cel mai mare mister din viata.

Peste mine, ultimul an a trecut vijelios. A lasat urme, a sapat transee si dulci si amare..Am vazut cum dincolo de cel mai binevoitor zambet se poate ascunde o pereche tare ascutita de colti. Am aflat care-i treaba cu traiul in doi, nu m-am mai putut regasi in privirea Ioanei, nu-mi mai place sa raspund la telefon,  am vut super-emotii la prima nunta a celor mai apropiati prieteni, am aflat ca iubitul meu are defecte pe care nu le pot accepta nici in ruptul capului, ca nu sunt deloc clara in exprimare si ca sunt emotiva.

A inceput sa- mi placa sa stau singura, am invatat ca lacrimile nu rezolva nimic.  Am plans mai putin..Am bifat, cu liniuta de la capat, cum n-as vrea sa fiu peste multi ani..dar nu am putut sa descoper cum as vrea sa fiu…inca mai caut..

Mai trist e ca in vara anului trecut pielea mi-era mai zvelta,  carnea mai tare, iar ridurile din colturile ochilor nici nu-si anuntasera prezenta..Ca sa nu mai zic de dungile vinetii se sub ochi…Eram mai vesela, inocenta, iar privirea iubitului meu imi lumina dimineata. Acum, privirea lui nu-mi mai e de ajuns, iar aer curat n-am mai respirat de luni de zile.

Povestile sinuase strigate de nebunii orasului nu ma mai fac sa-mi scot castile din urechi. M-am plictisit de aceeasi cersetori oribili, de pe linia 41 si de la metrou, care-si tin copiii nemancati ca sa inmoaie inimile trecatorilor. NU ma mai revolta nici macar inocenta femeilor de provincie si nici “usuraciunea” pitipoancelor.

Citesc din ce in ce mai putin si, aproape la un an, simt nevoia sa-mi schimb existenta, job-ul, casa, iubitul, mintea, fata, corpul, obiceiurile..

Un prieten bun si-a pierdut stralucirea…e supus, accepta compromisul, iar pe altu l-a invins viata. E prins in corzi si oamenii stau la coada sa-i stalceasca fata..

Nici nu-mi amintesc cand m-am intalnit cu Alex ultima data…Contorizam timpul, secundele, minutele fug, imbatranesc.


Un cuplu nabadaios

Posted in poVESTI on iunie 8, 2009 by cutremuratoarea

Ploua si sfintii se joaca x si 0 pe cer. Iar are Sf. Bartolomeu o disputa cu sf.Paraschiva despre feminism, discriminare sexuala si rolul distructiv al femeii pe pamant. Din nou Sfantul B ii aminteste cum numai femeia i-a pus marul in mana lui Adam. Se “biciuiesc” reciproc cu lumina fluorescenta si nu mai contenesc in a tranti repetat mobila de la “etaj”, din ceruri.

NEamintire

Posted in poVESTI on mai 19, 2009 by cutremuratoarea

jonathan bourlaPastrez pe partile interioare ale gambelor o febra musculara placuta, semn al trecerii tale pe acolo. Muschii s-au incordat ritmic sub presiunea ta.E singura amintire cu tine..restul pare un joc stupid al imaginatiei mele exagerate. Nu stiu daca ai fost, daca intr-adevar te-am privit de jos pentru cateva minute sau daca ti-am sorbit din toti porii nebunia care-ti iesea in flacari din ochi. Sa te fi avut oare langa mine in paralel cu celalat? Ce vis ciudat te-a tesut in fata ochilor? Nu cred ca mana ta a trecut vreodata pe deasupra mainii mele, iar buzele nu ti le-am vazut trecand nicicand pe pielea mea.Cu atat mai putin nu ti-am vazut privirea insetata si zambetul satisfacut pe fata

Tu sa fi fost cel care care ma privea din colt ca pe o minune pe Pamant? NU, nu se poate, tu esti mult prea dur si de nepatruns..pentru astfel de sensibilitati. Trebuie ca a fost mintea mea care arata ca un scaun din rachita usor ros si ciuruit de vreme!Extenuat de prea multe veri, de un soare sufocant si de prea multe amintiri ascutite.

foto: jhonatan bourla

Ploaie de vara

Posted in poVESTI cu etichete , , , on mai 11, 2009 by cutremuratoarea

Zelko Mersic Anca si Mihai isi beau cafeaua in liniste pe o terasa in inima unu oras medieval. Ei o numeau cafeau de dimineata, in virtutea faptului ca abia se trezisera de cateva ore, dar era deja…cafeaua de aproape noua seara. Petrecusera impreuna o noapte alba pe stradutele medievale, pavate cu piatra cubica mare, pana spre dimineata. Fusese o noapte  torida de vara, iar farmecul sofisticat al orasului nu i-a lasat sa plece la culcare decat cand abia isi mai taraiau picioarele pe caldaram. Se refaceau greoi, niciunul nu era prea vorbaret. Din cand in cand mai faceau cate  o remarca banala:

-E prea cald, pana la noapte o sa ploua zdravan!Dupa aproape cinci minute bune Mihai ii raspunse: -Ce te face sa zici asta? Eu n-as zice uita-te numai la cum se comporta animalele. Stiai ca ele sunt cei mai buni meteorologi?

Anca tragea nepasatoare din tigara si gandurile ii fugeau aiurea. Niciunul din cei doi tineri nu era de fapt prezent in conversatie, desi participau politicos la ea ca un cuplu de argint. In timp ce ochii cercetau corpul aproape de baietandru al Ancai, fata incerca sa remomereze cum devenisera ei prieteni la catarama.

Se cunosteau din adolescenta si ajunsesera sa-si spuna toate secretele fara nicio teama. O singura data s-au sarutat pentru ca voiau sa vada cum e sa te saruti ca-n filme. A fost sec, ca o atingere timida a buzelor si  fara explicatii de dupa. De atunci nici ca au mai pomenit de incident.

In timp ce Anca depana in gand amintiri, simti pe mana o picatura rece si mare cat toate zilele. In cateva secunde, oamenii se alarmasera suficient incat sa goleasca terasa. Ce lasasera in urma aducea a un teatru de razboi parasit de armatele combatante. Doar scaunele si mesele mai ramasesera neajutorate in fata stropilor, ca niste schelete goale. Ploaia curgea si curgea apocalitic iar Anca si Mihai se inghesuisera sub o copertina, laolalta cu alte aproape 10 persoane. De la adapostul prelatei, fata privea spectacolul din strada si lasa mirosul de ploaie de vara sa-i ajunga pe nari, pana in creier. Izul de pamant incins si “stins” de ploaie, limpezimea cerului de dupa o rafala de genul asta, toate ii aminteau de copilarie. Nu i-a fost niciodata frica de apa cerului. Nu a purtat nciiodata umbrela, iar vara, chiar si in oras se descalta sa simta in talpi caldura asfaltului dogorator si-si despletea parul in asteptarea binecuvantarii. Avea ceva ata de pur si de insticntiv in ea, incat, cateodata, il speria pana si pe MIhai. In zece minute, pericolul cel mare a trecut, iar oamenii si-au reluat incet fie drumul spre casa, fie locul la mesele ude.

-Futu-i, nici nu apucasem sa-mi termin cafeau! acum trebuie sa o beau diluata!

Lumea prin gaura mea de cheie

Posted in poVESTI cu etichete , , , on mai 9, 2009 by cutremuratoarea

Pentru ca m-am saturat de notari de jurnal sau comentarii aproape adolescentine, am schimbat macazul.

In curand, veti putea citi reinterpretarea unor fotografii, ”executate” de  cei mai mari maestrii ai aparatului foto din lume. Fiecare lucrare va primi reinterpretarea mea si pe baza acestora voi incerca sa creez o poveste, din viziune proprie. Prima incercare  a fost cu lucrarea lui Sally Gall, pe care eu am numit-o ”minutul de reflectie”. Urmeaza si altele!

Astept intrebari si reinterpretari: feel free!

minutul de reflectie

Posted in poVESTI cu etichete , , , on mai 5, 2009 by cutremuratoarea

sally_gallReflecteaza iubite!

ora 6.00.Dimineata devreme, toropeala tropicala, soarele iscoditor si-a trimis razele prin baldachin..Iti lumineaza calm picioarele, pielea, sexul, si fata.Vrea sa ne vada pilelea asudata si sa ne ghiceasca visele.

Parca natura nici nu banuia, in acea dimineata, emotia din inima mea de dupa prima noapte impreuna. Dorinta extrema cu care m-ai stapanit minute in sir!Ne asteapta marea obraznica..dar nu vreau sa te destept din somnul profund..oare visezi la mine?

Pielea perfect intinsa, decent bronzata si aspectul “nemetrosexual”. Coapse si fese masculine de viking..

Foto: Sally Gall