Shhhh! Taci!

mi se face pielea de gaina cand aud cum imi povestesti cu patos despre  cararile PC-ului, despre cat de fascinante sunt drumurile unui semn in codul sursa al programului cu pricina! Taci, ca imi dai fiori! Imi suni ca celalalt iubit al meu care obisnuia sa-mi  toace creierul cu pasiunea lui de nestavilit pentru itele, cipurile, bucatile de plastic si cupru din toate unitatile centrale din jur!

E ciudat cum un gest, o intonatie, o preferinta pentru cafeaua cu zahar, fara zahar,  modul in  care raspunde la telefon sa-ti faca legatura in suflet cu trecutul. conexiunile instantanee sunt uimitoare!

Ploaie de vara

Anca si Mihai isi beau cafeaua in liniste pe o terasa in inima unu oras medieval. Ei o numeau cafeau de dimineata, in virtutea faptului ca abia se trezisera de cateva ore, dar era deja…cafeaua de aproape noua seara. Petrecusera impreuna o noapte alba pe stradutele medievale, pavate cu piatra cubica mare, pana spre dimineata. Fusese o noapte  torida de vara, iar farmecul sofisticat al orasului nu i-a lasat sa plece la culcare decat cand abia isi mai taraiau picioarele pe caldaram. Se refaceau greoi, niciunul nu era prea vorbaret. Din cand in cand mai faceau cate  o remarca banala:

-E prea cald, pana la noapte o sa ploua zdravan!Dupa aproape cinci minute bune Mihai ii raspunse: -Ce te face sa zici asta? Eu n-as zice uita-te numai la cum se comporta animalele. Stiai ca ele sunt cei mai buni meteorologi?

Anca tragea nepasatoare din tigara si gandurile ii fugeau aiurea. Niciunul din cei doi tineri nu era de fapt prezent in conversatie, desi participau politicos la ea ca un cuplu de argint. In timp ce ochii cercetau corpul aproape de baietandru al Ancai, fata incerca sa remomereze cum devenisera ei prieteni la catarama.

Se cunosteau din adolescenta si ajunsesera sa-si spuna toate secretele fara nicio teama. O singura data s-au sarutat pentru ca voiau sa vada cum e sa te saruti ca-n filme. A fost sec, ca o atingere timida a buzelor si  fara explicatii de dupa. De atunci nici ca au mai pomenit de incident.

In timp ce Anca depana in gand amintiri, simti pe mana o picatura rece si mare cat toate zilele. In cateva secunde, oamenii se alarmasera suficient incat sa goleasca terasa. Ce lasasera in urma aducea a un teatru de razboi parasit de armatele combatante. Doar scaunele si mesele mai ramasesera neajutorate in fata stropilor, ca niste schelete goale. Ploaia curgea si curgea apocalitic iar Anca si Mihai se inghesuisera sub o copertina, laolalta cu alte aproape 10 persoane. De la adapostul prelatei, fata privea spectacolul din strada si lasa mirosul de ploaie de vara sa-i ajunga pe nari, pana in creier. Izul de pamant incins si “stins” de ploaie, limpezimea cerului de dupa o rafala de genul asta, toate ii aminteau de copilarie. Nu i-a fost niciodata frica de apa cerului. Nu a purtat nciiodata umbrela, iar vara, chiar si in oras se descalta sa simta in talpi caldura asfaltului dogorator si-si despletea parul in asteptarea binecuvantarii. Avea ceva ata de pur si de insticntiv in ea, incat, cateodata, il speria pana si pe MIhai. In zece minute, pericolul cel mare a trecut, iar oamenii si-au reluat incet fie drumul spre casa, fie locul la mesele ude.

-Futu-i, nici nu apucasem sa-mi termin cafeau! acum trebuie sa o beau diluata!

Lumea prin gaura mea de cheie

Pentru ca m-am saturat de notari de jurnal sau comentarii aproape adolescentine, am schimbat macazul.

In curand, veti putea citi reinterpretarea unor fotografii, ”executate” de  cei mai mari maestrii ai aparatului foto din lume. Fiecare lucrare va primi reinterpretarea mea si pe baza acestora voi incerca sa creez o poveste, din viziune proprie. Prima incercare  a fost cu lucrarea lui Sally Gall, pe care eu am numit-o ”minutul de reflectie”. Urmeaza si altele!

Astept intrebari si reinterpretari: feel free!

minutul de reflectie

Reflecteaza iubite!

ora 6.00.Dimineata devreme, toropeala tropicala, soarele iscoditor si-a trimis razele prin baldachin..Iti lumineaza calm picioarele, pielea, sexul, si fata.Vrea sa ne vada pilelea asudata si sa ne ghiceasca visele.

Parca natura nici nu banuia, in acea dimineata, emotia din inima mea de dupa prima noapte impreuna. Dorinta extrema cu care m-ai stapanit minute in sir!Ne asteapta marea obraznica..dar nu vreau sa te destept din somnul profund..oare visezi la mine?

Pielea perfect intinsa, decent bronzata si aspectul “nemetrosexual”. Coapse si fese masculine de viking..

Foto: Sally Gall

Tu cum citesti?

Eu citesc in pat, in metrou sau in tramvai.

Il iau pe Bruckner din biblioteca, il deschid si simt miros de primvara, de Cismigiu si de iubire..Asta pentru ca asa l-am citit.Imi place sa ma port natural  cu volumele dragi..sa absoarba un pic din mine si sa le descgid peste ani bucuroasa ca imi pot aminti de mine ATUNCI

Am vazut pentru prima data oameni

au inflorit copacii. si am vazut oameni care s-au oprit din graba lor, au intrat in parc si care se alimentau de la mireasma copacilor. erau ca niste feline care adulmeacu iarba proaspat rasarita din pamantul iernii.

A fost minunat!N=am mai vazut niciodata atatia oameni fascinati de natura!Scosi din rutina,smulsi si obisnuit!O imagine splendida-natura inca mai are putere asupra oamenilor.

au inflorit copacii,iubitule! tu ce faci? E vreme de verde. E vreme de miresme si de RASPUNSURI.

E vremea schimbarilor..

Dan Diaconescu: “Mi-am văzut visul cu ochii. Am otevizat România. Voi continua să mă joc cu minţile voastre”

de Diana POPESCU | 19 MARTIE 2009

* Realizatorul e convins că actualii concurenţi, Mădălin Ionescu, Radu Moraru şi Capatos, vor sfârşi prin a face emisiuni la OTV

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Dan Diaconescu: “Mi-am văzut visul cu ochii. Am otevizat România. Voi continua să mă joc cu minţile voastre”

- România e contaminată cu „virusul” OTV. Peste tot, la televiziuni, se lăfăie personajele inventate de Dan Diaconescu, în emisiuni făcute după acelaşi calapod. Cum vă simţiţi?

- Sunt fericit. Acum câţiva ani, când spuneam că vreau să OTVizez România, unii mă înjurau, alţii spuneau că sunt nebun. Acum mi-am văzut visul cu ochii. Nu numai că alte posturi de televiziune au preluat reţeta, dar s-a ajuns atât de departe, încât Mihaela Rădulescu şi-a acuzat soţul că le-a OTVizat familia. Metoda mea se propagă în lanţ.

- Orice realizator face acum rating cu Magda Ciumac, Ogică & co. Nu vă deranjează că nu mai aveţi monopol pe scandal?

- Deloc. Ce mă nelinişteşte e că trebuie să inventez altceva.

- Îngroziţi-ne: ce urmează?

- Voi continua să mă joc cu minţile lor, voi născoci ceva foarte greu de copiat. Cu şi mai puţini bani. Totul natural, totul viu. În felul ăsta, OTV va trăi şi cu fi-mea la putere.

- Aveţi previziuni şi pentru cei care acum fac bani şi audienţă copiindu-vă?

- Concurenţii mei de acum vor sfârşi, într-un final, tot la mine. Mădălin Ionescu, Capatos şi Radu Moraru sunt OTVişti pur sânge, tot aici vor ajunge.

- Păreţi perfect liniştit. Totuşi, nu-i regretaţi pe oamenii pe care i-aţi făcut celebri şi care acum şi-au văzut de drum?

- Numai eu ştiu cât m-am chinuit să-i lansez. Am o listă cu vreo 62 de invitaţi cvasipermanenţi, inventaţi de mine, dintre care 38 au migrat la alte posturi. Ca invitaţi, realizatori, oameni care vor să-şi facă propria televiziune. Când apăreau la mine, erau OTVişti jegoşi. Acum, la alţii, sunt inteligenţi, extraordinari.

- Cum v-aţi ales oamenii pe care să-i ţineţi aproape? N-aţi părut prea interesat de IQ-ul sau buna lor creştere…

- Mă pricep, cât de cât, la oameni. I-am luat întâmplător, eu primesc multă lume, în fiecare zi. După ce apar prima dată, a doua zi mă uit la audienţe. Cine a scos scor bun se întoarce.

- Definiţi oamenii care scot scor bun la OTV.

- Dau din mâini, ţipă, vorbesc colorat şi în dezacorduri, se potrivesc cu telespectatorii.

- Nu riscaţi, făcându-vă telespectatorii mahalagii agramaţi?

- Aşa e poporul român. Eu încerc să cobor cât se poate discursul în emisiune, altfel oamenii nu înţeleg. Asta n-au înţeles politicienii, aşa au pierdut. Ţin minte că, într-o seară, am spus ceva despre „weekend-ul trecut”. Mi-au trimis mesaje o grămadă: „Dane, te iubim, eşti cel mai bun, dar ce-ai vrut să zici cu weekend?” De-atunci, am folosit numai „sfârşit de săptămână”.

- Aveţi vreun favorit, dintre toate „invenţiile” dumneavoastră?

- I-am iubit pe toţi. Şi i-am făcut celebri. Lumea uită că Becali şi Prigoană au apărut mai întâi la mine. Prigoană era un fel de Magda Ciumac, Becali – un fel de Mircea N. Stoian, la vremea lor. Lumea face urât că Magda a apărut de 112 ori consecutiv, dar uită că şi Prigoană a avut 33 de apariţii la rând. Peste 10 ani, nimeni nu-şi va mai aminti cine a descoperit-o, de fapt, pe Magda Ciumac.

Citiţi de la ora 21.30 partea a II-a a interviului: “O mie de Magda Ciumac stau să apară”, precum şi analiza media “Cutia cu monştri” semnată de Diana Popescu şi Diana Marcu.

diana.popescu@gandul.info

Melancolie de 18 martie

Ploua cu caini si pisici! Ploua crud. Ploua tomnatic. Ploua a moarte.

Orasul plange si eu plang in sinea mea, in acelasi ritm sacadat ca si el. Pic-Pic-Pic! Ore in sir.E groaznic in ce fel ma deprima ploaia asta ”mocaneste”. parca lumea se sfarseste iar cerul jeleste incet ca o vaduva batrana care nu poate decat sa-si accepte soarta.

Nu am voie sa arata nimic. Un spiridus ma pandeste aprig si ma taxeaza pt fiecare cadere in melancolie.masca pe care o port in fata tuturor nu are voie sa acada acm.

Despre P.

“Cu P. faceam dragoste seara tarziu, dupa aceea se intorcea la treburile lui, sau adormea si se scula dupa aceea si lucra noaptea. NU adormea niciodata in acelasi timp cu mine, uneori ma masturbam ca sa reusesc sa adorm. Dimineata cand eram impreuna, ma simteam foarte fericita, si-apoi incet-incet am inceput sa fiu stresta , nesatisfacuta, nelinistita. Ajunsesem sa ma intreb ce rost are sa traiesc cu cineva alaturi de care ma simtea atat de singura. “

-Christine Agnot “Rendez-vous”

EXERCITIU

ma simt ca intr-o lentoare greu de dat afar’ pe usa din dos:

mintea mi-e lenta, trupul greoi, capul incleiat si creierul mizerabil.

incerc sa-mi scot din suflet tona de perversitate care oricum se gaseste noi toti. Vreau sa o astern toata in fata ochilor, sa o savurez insetata pana la ultima picatura. vreau sa fac din ea un tablou care sa intrige. O gheara, insa, imi strange perversitatea din gat..nu  o lasa sa-si arate coltii luciosi si atragatori, care mi-ar da viata.

si apoi sa o mototlesc nemilos si sa o arunc la cosul de gunoi din coltul ochiului meu drept. Aduceti-mi toata OBRAZNICIA din lume sa o strang in brate…