minutul de reflectie

Reflecteaza iubite!

ora 6.00.Dimineata devreme, toropeala tropicala, soarele iscoditor si-a trimis razele prin baldachin..Iti lumineaza calm picioarele, pielea, sexul, si fata.Vrea sa ne vada pilelea asudata si sa ne ghiceasca visele.

Parca natura nici nu banuia, in acea dimineata, emotia din inima mea de dupa prima noapte impreuna. Dorinta extrema cu care m-ai stapanit minute in sir!Ne asteapta marea obraznica..dar nu vreau sa te destept din somnul profund..oare visezi la mine?

Pielea perfect intinsa, decent bronzata si aspectul “nemetrosexual”. Coapse si fese masculine de viking..

Foto: Sally Gall

Navodari, capcana timpurilor noastre

 

De curand mi-am indeplinit un mare to do al aceste veri- sa merg la plaja de la Vadu. Mi-a placut salbaticia si autenticitatea acelor delusoare de nisip care dadeau direct pe plaja. Insa, m-a uimit insistenta cu care proprietarii de pamanturi- „rentierii” nostrii din acea zona au pus aproape pe fiecare pom cate un afis cu „Vand teren”. E clar ca buna ziua ca in cativa ani, nu va mai fi nicio bucatica minuscula de ierbisoara sau de pamant de batatorit. Chiar si asa, cu ce am ramas dupa vizita la Vadu a fost senzatia dezgustatoare ca mai repede vine gaura neagra la noi decat civilizatia pe meleaguri autohtone. Si asta petru ca am avut nevoie de aproape o ora sa gasim iesirea din Navodari. In afara de locuitorii total dezorientati care iti spun cu oarecare candoare a omului de pronvicie ca trebuie treci de doua intersectii mari ca sa ajungi la destinatie, peisajul a fost cu adevarat sinistru. Ca sa nu mai vb ca cele doua intersectii mari pentru navodarean a insemnat pentru noi, cei cu vazul deformat de Bucuresti doua intersectii foarte mici. Navodariul mi s-a parut prins intr-o capcana a timpului, mi s-a parut „La tig`nci” al anului 2008.

 

Romani, v-a mai ramas o plaja de distrus!

In ultima vreme, reportajele de pe malul marii ma ingrozesc. Sobolani pozati pe plaja, marea ca o supa, mormane de gunoaie, puberi hormonosi care beau de se pun in cap si vomita peste cortul tau ancorat cuminte pe plaja, cocalari, manelari, pitzipoance pe picioroange, etc…Ma gandesc serios sa nu ma duc deloc anu’ asta la marea noastra. Poate doar la Plaja Vadu despre acre mi-a povestit o colega si care pare, cel putin, un punctulet ince neprihanit!  Va imaginati 30, chiar 40 de metri in jurul cortului fara nimeni? Adica de libertate? Daca vreti sa incercati, eu zic sa va grabiti pentru ca in mai putin de un an vor dezvolta in zona un proiect de “ocupare” a plajei, ceea ce insemna stirbirea frumusetii de acum! Drum bun!